difteric - explicat in DEX

difteric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique.

difteric (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de difterie. ◊ Anghină difterică = boală contagioasă manifestată prin formarea unor false membrane în gât, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări. [Cf. fr. diphtérique].

difteric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de difterie. (< fr. diphtérique)

difteric (Dicționaru limbii românești, 1939)
* difteríc, -ă adj. (d. difterie). Med. În relațiune cu difteria: angină difterică. Subst. Bolnav de difterie.

difteric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diftéric adj. m., s. m., pl. diftérici; adj. f., s. f. diftérică, pl. diftérice

difteric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. — Din fr. diphtérique.