difracție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din
fr. diffraction.