difracta - explicat in DEX

difracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter.

difracta (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFRACTÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter].

difracta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFRACTÁ vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difracție. (< fr. diffracter)

difracta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
difractá (a ~) (di-frac-) vb., ind. prez. 3 difráctă

difracta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. — Din fr. diffracter.