diformitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform; urâțenie, sluțenie. – Din
fr. difformité, lat. difformitas, -atis.diformitate (Dicționar de neologisme, 1986)DIFORMITÁTE s.f. Viciu de conformație; defect; (
p. ext.) Urâțenie. [Cf. fr.
difformité, lat.
difformitas].
diformitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFORMITÁTE s. f. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie. (< fr.
difformité, lat.
difformitas)
diformitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* diformitáte f. (fr.
difformité, mlat.
difformitas, clasic
deformitas). Uricĭune, lipsă de formă.
diformitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diformitáte s. f.,
g.-d. art. diformitắții; pl. diformitắțidiformitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diformitate f. vițiu de conformațiune.
diformitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFORMITÁTE, difomități, s. f. Deviere, abatere de la forma normală;
p. ext. urâțenie, sluțenie. — Din
fr. difformité, lat. difformitas, -atis.