diferi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFERÍ, difér, vb. IV.
Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din
fr. différer, lat. differre.diferi (Dicționar de neologisme, 1986)DIFERÍ vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3
-ră. / < fr.
différer, it.
differire, cf. lat.
differre].
diferi (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFERÍ vb. intr. a se deosebi. (< fr.
différer, lat.
differre)
diferi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diferí (a ~) (a se deosebi)
vb.,
ind. prez. 3
diféră, imperf. 3
sg. difereá; conj. prez. 3
să diférediferì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diferì v.
1. a fi diferit, a se deosebi:
câinele diferă puțin de lup; 2. a fi de altă părere.
diferi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFERÍ, difér, vb. IV.
Intranz. A se diferenția (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. — Din
fr. différer, lat. differre.