diereză - explicat in DEX

diereză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIERÉZĂ, diereze, s. f. Disocierea în pronunțare a unui diftong în elementele lui componente. [Pr.: di-e-] – Din fr. diérèse, lat. diaeresis.

diereză (Dicționar de neologisme, 1986)
DIERÉZĂ s.f. 1. Împărțirea unui diftong în cele două elemente vocalice componente. 2. Separare chirurgicală a țesuturilor. [Pron. di-e-. / < fr. diérèse, cf. gr. diairesis – separație].

diereză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a țesuturilor. 4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis)

diereză (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dieréză f., pl. e (vgr. diairesis. V. erezie, sinereză). Gram. Tremă, despărțirea a doŭă vocale consecutive în doŭă silabe, de ex.: haină (hain) față de haĭnă. Chir. Despărțirea unor părțĭ a căror continuitate ar fi vătămătoare. V. crază, sinereză.

diereză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dieréză (di-e-) s. f., g.-d. art. dierézei; pl. dieréze

diereză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diereză f. Gram. diviziunea unui diftong în două silabe.

diereză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIERÉZĂ, diereze, s. f. Disocierea în pronunțare a unui diftong în elementele lui componente. [Pr.: di-e-] — Din fr. diérèse, lat. diaeresis.