dieciță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DIECÍȚĂ,diecițe, s. f. (Reg.) Soție de diac. [Pr.: di-e-] – Diac + suf. -iță.
dieciță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) diecíță (reg.) (di-e-) s. f., g.-d. art. diecíței; pl. diecíțe
dieciță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DIECÍȚĂ,diecițe, s. f. (Reg.) Soție de diac. [Pr.: di-e-] — Diac + suf. -iță.