diecel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DIECÉL,diecei, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui diac. [Pr.: di-e-] – Diac + suf. -el.
diecel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) diecél (reg.) (di-e-) s. m., pl. diecéi, art. diecéii
diecel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DIECÉL,diecei, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui diac. [Pr.: di-e-] —Diac + suf. -el.