didahie - explicat in DEX

didahie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.

didahie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.

didahie (Dicționaru limbii românești, 1939)
didahíe f. (ngr. didahi, vgr. -hé. V. dahie). L.V. Predică.

didahie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile

didahie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
didahie f. predică pentru creșterea copiilor: Didahiile lui Petru Maior. [Gr. mod.].

didahie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.) Predică moralizatoare, cazanie. ♦ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] — Din ngr. didahí.