diareic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIARÉIC, -Ă, diareici, -ce, adj. Privitor la diaree, care aparține diareii, de diaree. [
Pr.:
di-a-re-ic] – Din
fr. diarrhéique.diareic (Dicționar de neologisme, 1986)DIARÉIC, -Ă adj. De diaree. [Pron.
di-a-re-ic. / cf. fr.
diarrhéique].
diareic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIARÉIC, -Ă adj. referitor la diaree, de diaree. (< fr.
diarrhéique)
diareic (Dicționaru limbii românești, 1939)* diareíc, -ă adj. (d.
diareĭe; vgr.
diarroĭkos).
Med. De diareĭe.
diareic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diaréic (di-a-re-ic) adj. m.,
pl. diaréici; f. diaréică, pl. diaréicediareic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIARÉIC, -Ă, diareici, -ce, adj. Privitor la diaree, care aparține diareii, de diaree. [
Pr.:
di-a-re-ic] — Din
fr. diarrhéique.