diaree (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIARÉE s. f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diarrhée, lat. diarrhoea.diaree (Dicționar de neologisme, 1986)DIARÉE s.f. Boală care constă în evacuarea deasă a materiilor fecale de consistență apoasă sau moale. [Pron.
-re-e, pl. invar. / < fr.
diarrhée, cf. gr.
diarrhoia <
dia – prin,
rhein – a curge].
diaree (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIARÉE s. f. boală constând în evacuarea frecventă a materiilor fecale de consistență lichidă. (< fr.
diarhée)
diaree (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diarée (di-a-) s. f.,
art. diaréea, g.-d. diaréi, art. diaréii; pl. diaréidiaree (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diaree f. scurgerea pântecelui, urdinare.
diaree (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIARÉE, diarei, s. f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diarrhée, lat. diarrhoea.