diaproiector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAPROIECTÓR, diaproiectoare, s. n. Proiector pentru diapozitive. [
Pr.:
di-a-pro-iec-] –
Dia[pozitiv] +
proiector.diaproiector (Dicționar de neologisme, 1986)DIAPROIECTÓR s.n. Aparat care permite diaproiecția; proiector pentru diapozitive. [Pron.
di-a-pro-iec-. / et. incertă].
diaproiector (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAPROIECTÓR s. n. aparat pentru diaproiecție. (< germ.
Diaprojektor)
diaproiector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*diaproiectór (di-a-pro-) s. n.,
pl. diaproiectoárediaproiector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAPROIECTÓR, diaproiectoare, s. n. Proiector pentru diapozitive sau diafilme. [
Pr.:
di-a-pro-iec-] —
Dia[pozitiv] +
proiector.