diapozitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAPOZITÍV, diapozitive, s. n. Imagine fotografică pozitivă realizată pe un film sau pe o placă transparentă, care este apoi proiectată pe un ecran, cu ajutorul diascopului. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diapositive.diapozitiv (Dicționar de neologisme, 1986)DIAPOZITÍV s.n. Copie fotografică pozitivă făcută pe sticlă sau pe alt material transparent și servind la proiectarea imaginilor cu ajutorul diascopului. [< fr.
diapositive].
diapozitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAPOZITÍV s. n. imagine fotogenică înregistrată pe peliculă reversibilă, colorată sau alb-negru, într-o ramă, care poate fi observată prin proiectare pe un ecran sau prin privire directă într-o vizioneză. (< fr.
diapositive)
diapozitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diapozitív (di-a-) s. n.,
pl. diapozitívediapozitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAPOZITÍV, diapozitive, s. n. Imagine fotografică pozitivă realizată pe un film sau pe o placă transparentă, care se utilizează în proiecții. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diapositive.