diapir (Dicționar de neologisme, 1986)DIAPÍR s.n. (
Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron.
di-a-. / cf. it.
diapiro, gr.
diapyros – ars profund].
diapir (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAPÍR s. n. cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. (< it.
diapiro)
diapir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diapír (di-a-) s. n.,
pl. diapíre