dialoga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIALOGÁ, dialoghez, vb. I.
Intranz. (Rar) A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. dialoguer.dialoga (Dicționar de neologisme, 1986)DIALOGÁ vb. I. intr. (
Rar) A vorbi, a conversa cu cineva. ♦ A face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru. [< fr.
dialoguer, cf. gr.
dialogein – a discuta unul cu altul].
dialoga (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIALOGÁ vb. intr. 1. a vorbi, a conversa cu cineva. 2. a face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I). (< fr.
dialoguer)
dialoga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dialogá (a ~) (di-a-) vb.,
ind. prez. 3
dialogheázădialoga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIALOGÁ, dialoghez, vb. I.
Intranz. A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. dialoguer.