diageneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diagenèse.