diageneză - explicat in DEX

diageneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.

diageneză (Dicționar de neologisme, 1986)
DIAGENÉZĂ s.f. Totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. [< fr. diagenèse].

diageneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIAGENÉZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse)

diageneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diagenéză (di-a-) s. f., g.-d. art. diagenézei

diageneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor. [Pr.: di-a-] — Din fr. diagenèse.