diagenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAGENÉTIC, -Ă, diagenetici, -ce, adj. (
Geol.) Cu caracter de diageneză. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diagénétiquediagenetic (Dicționar de neologisme, 1986)DIAGENÉTIC, -Ă adj. (
Despre minerale) Format prin diageneză. [< fr.
diagénétique].
diagenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAGENÉTIC, -Ă adj. format prin diageneză. (< fr.
diagénétique)
diagenetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAGENÉTIC, -Ă, diagenetici, -ce, adj. (
Geol.) Cu caracter de diageneză. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diagénétique.