diaforă - explicat in DEX

diaforă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIAFÓRĂ, diafore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație. [Pr.: di-a-] – Din germ. Diaphora, fr. diaphore.

diaforă (Dicționar de neologisme, 1986)
DIAFÓRĂ s.f. Reluare a unui cuvânt, modificându-i ușor accepția. [Pron. di-a-. / < germ. Diaphora, cf. gr. diaphora – deosebire, diversificare].

diaforă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIAFÓRĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, modificându-i ușor accepția. (< germ. Diaphora, fr. diaphore, gr. diaphora)

diaforă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*diafóră (di-a-) s. f., g.-d. art. diafórei; pl. diafóre

diaforă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIAFÓRĂ, diafore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație. [Pr.: di-a-] — Din germ. Diaphora, fr. diaphore.