diafiză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (
Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diaphyse.diafiză (Dicționar de neologisme, 1986)DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr.
diaphyse, cf. gr.
diaphysis – interstițiu].
diafiză (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr.
diaphyse)
diafiză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diafíză (di-a-) s. f.,
g.-d. art. diafízei; pl. diafízediafiză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (
Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diaphyse.