deținător - explicat in DEX

deținător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deține + suf. -ător.

deținător (Dicționar de neologisme, 1986)
DEȚINĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care deține un lucru. ♦ (Fig.) Persoană care a obținut un titlu. [< deține].

deținător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEȚINĂTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. detentor¹. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor)

deținător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deținătór s. m., pl. deținătóri

deținător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. — Deține + suf. -ător.