deținut - explicat in DEX

deținut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEȚINÚT, -Ă, deținuți, -te, s. m. și f. Persoană ținută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – V. deține.

deținut (Dicționar de neologisme, 1986)
DEȚINÚT, -Ă s.m. și f. Cel ținut în închisoare în urma unei condamnări; ocnaș, pușcăriaș. [După fr. détenu].

deținut (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEȚINÚT, -Ă s. m. f. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări. (după fr. détenu)

deținut (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
DEȚINUT bahausist, basamac, băiat deștept, borfet, bou bătrân, breteluță, buticar, carantină, chiriaș, cioban, cioran, ciosvârtă, colet, corecționar, crizat, decan, donator, dungat, lănțar, liber, macarencar, Mascoale, omul manevră, ostrovean, pachetar, pârnăiaș, pensionar, picior de urs, primar, pui de urs, putred, radio tam-tam, răcan, rude de gradul unu, sclavul mozaicului, sclav, sectorist, sezonist, tentativă, zegar.

deținut (Dicționaru limbii românești, 1939)
* deținút, -ă adj. și s. (fr. détenu). Arestat, ținut în închisoare.

deținut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deținút s. m., pl. deținúți

deținut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deținut a. și m. închis, prizonier.

deținut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEȚINÚT, -Ă, deținuți, -te, s. m. și f. Persoană ținută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. — V. deține.