deșuruba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I.
Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. –
Des1- + [în]
șuruba.deșuruba (Dicționar de argou al limbii române, 2007)deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.
deșuruba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deșurubá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deșurubeázădeșuruba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I.
Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. —
Pref. de- + [în]
șuruba.