deșterne - explicat in DEX

deșterne (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: diștérne vb. III] – Des¹- + [a]șterne.

deșterne (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deștérne (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștérn, 1 pl. deștérnem; conj. prez. 3 să deșteárnă; part. deșternút

deșterne (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deșterne v. a desfășura. [V. așterne].

deșterne (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: diștérne vb. III] — Pref. des- + [a]șterne.