deșocant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘOCÁNT, -Ă, deșocanți, -te, adj. (Rar) Care deșochează. –
Deșoca +
suf. -ant.deșocant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEȘOCÁNT, -Ă adj. care deșochează. (< deșoca + -ant)
deșocant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEȘOCÁNT, -Ă, deșocanți, -te, adj. (Rar) Care deșochează. —
Deșoca +
suf. -ant.