deșoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘOCÁ, deșochez, vb. I.
Tranz. (
Med.) A scoate pe cineva din starea de șoc (
2). –
Des 1- +
șoca.deșoca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEȘOCÁ vb. tr. a scoate pe cineva din starea de șoc prin aplicarea de diferite tehnici terapeutice. (după fr.
déchocage)
deșoca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEȘOCÁ, deșochez, vb. I.
Tranz. (
Med.) A scoate pe cineva din starea de șoc (
2). –
Pref. des- + șoca.