deșeua - explicat in DEX

deșeua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșelá vb. I] – Des¹ + [în]șeua.

deșeua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deșeuá (a ~) (a scoate șaua) (-ua) vb., ind. prez. 3 deșeueáză (-uea-), 1 pl. deșeuắm (-uăm); conj. prez. 3 să deșeuéze (-ue-); ger. deșeuấnd (-uând); part. deșeuát

deșeua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. — Var.: deșelá vb. I] — Pref. de- + [în]șeua.