deșeu - explicat in DEX

deșeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEȘÉU, deșeuri, s. n. Rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. – Din fr. déchet.

deșeu (Dicționar de neologisme, 1986)
DEȘÉU s.n. Rămășiță de la fabricarea sau de la prelucrarea unui material, a unor obiecte etc. care nu mai poate fi valorificată pentru aceeași prelucrare. [< fr. déchet].

deșeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEȘÉU s. n. material rezultat în urma unui proces tehnologic sau biologic, care nu mai poate fi utilizat ca atare. (< fr. déchet)

deșeu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
deșeu, deșeuri s. n. (peior.) om de nimic.

deșeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deșéu s. n., art. deșéul; pl. deșéuri

deșeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEȘÉU, deșeuri, s. n. Rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. — Din fr. déchet.