dezvoalbe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)DEZVOÁLBE, dezvólb, vb. III. (Înv.)
1. Tranz. A dezvolta, a extinde.
2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.)
Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [
Part. dezvólt, -oáltă] (din
lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog.
dezvolta, format pe baza
part. dezvolt, la fel ca
it. svoltare din
svolgere (Scriban))
dezvoalbe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezvoálbe (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
dezvólb