dezveli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦
Tranz. Spec. A despacheta. ♦
Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦
Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea).
2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦
Refl. (Rar) A apărea în față cuiva; a se înfățișa.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda.
4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor;
p. ext. despre plante; adesea
fig.) A se deschide. –
Dez- + [în]
veli.dezveli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezvelí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezvelésc, imperf. 3
sg. dezveleá; conj. prez. 3
să dezveleáscădezveli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A îndepărta o învelitoare de pe sine sau de pe altcineva ori ceva; a (se) descoperi. ♦
Tranz. Spec. A despacheta. ♦
Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦
Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperă).
2. Tranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă; a arăta. ♦
Refl. (Rar) A apărea în fața cuiva; a se înfățișa.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda.
4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor;
p. ext. despre plante) A se deschide. —
Pref. dez- + [în]
veli.