dezrăsuci - explicat in DEX

dezrăsuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.

dezrăsuci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezrăsucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucésc, imperf. 3 sg. dezrăsuceá; conj. prez. 3 să dezrăsuceáscă

dezrăsuci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. ext., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. — Pref. dez- + răsuci.