dezrădăcinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot.
2. P. anal. (Despre oameni) Care și-a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). –
V. dezrădăcina.dezrădăcinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot.
2. Adj.,
s. m. și
f. P. anal. (Persoană) care și-a părăsit locul de naștere și se simte străină. ♦ (Persoană) care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). —
V. dezrădăcina.