dezrobire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEZROBÍRE,dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. – V. dezrobi.
dezrobire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dezrobíre s. f., g.-d. art. dezrobírii; pl. dezrobíri
dezrobire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEZROBÍRE,dezrobiri,s. f. Acțiunea de a (se) dezrobiși rezultatul ei. — V. dezrobi.