dezrobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) elibera din starea de robie;
p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦
Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independența unei țări, unui popor.
2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detențiune nedreaptă.
3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. –
Dez- +
robi.dezrobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezrobí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezrobésc, imperf. 3
sg. dezrobeá; conj. prez. 3
să dezrobeáscădezrobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) elibera din starea de robie;
p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială. ♦
Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație; a asigura independența unui stat.
2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă.
3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. —
Pref. dez- + robi.