dezrăsuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV.
Tranz. A face ca un fir sau,
p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦
Tranz. și
refl. A (se) desface din depănătură. –
Dez- +
răsuci.