dezoxidant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZOXIDÁNT, -Ă, dezoxidanți, -te, adj.,
s. m. (Substanță) care provoacă dezoxidarea, care dezoxidează. – Din
fr. désoxydant.dezoxidant (Dicționar de neologisme, 1986)DEZOXIDÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care dezoxidează. [< fr.
désoxydant].
dezoxidant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZOXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care dezoxidează. (< fr.
désoxydant)
dezoxidant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezoxidánt1 (de-zo-/dez-o-) adj. m.,
pl. dezoxidánți; f. dezoxidántă, pl. dezoxidántedezoxidant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezoxidánt2 (de-zo-/dez-o-) s. m.,
pl. dezoxidánțidezoxidant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZOXIDÁNT, -Ă, dezoxidanți, -te, adj.,
s. m. (Substanță) care provoacă dezoxidarea, care dezoxidează. — Din
fr. désoxydant.