dezorganizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de
a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. –
V. dezorganiza.dezorganizare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a dezorganiza și rezultatul ei; neorânduială, dezordine. [<
dezorganiza].
dezorganizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezorganizáre (de-zor-/dez-or-) s. f.,
g.-d. art. dezorganizắrii; pl. dezorganizắridezorganizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de
a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. —
V. dezorganiza.