dezorganiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde organizarea, funcționarea normală, bunul mers. – Din
fr. désorganiser.dezorganiza (Dicționar de neologisme, 1986)DEZORGANIZÁ vb. I. tr. A distruge, a strica ordinea, funcționarea normală; a introduce dezordinea, neorânduiala. [Cf. fr.
désorganiser].
dezorganiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZORGANIZÁ vb. tr. a distruge, a strica ordinea, funcționarea normală. (< fr.
désorganiser)
dezorganiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezorganizá (a ~) (de-zor-/dez-or-) vb.,
ind. prez. 3
dezorganizeázădezorganiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde organizarea, funcționarea normală, bunul mers. — Din
fr. désorganiser.dezorganizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dezorganizà v.
1. a distruge organismul;
2. fig. a turbura ordinea, a strica buna înțelegere.