dezordonat - explicat in DEX

dezordonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZORDONÁT, -Ă, dezordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (în îmbrăcăminte, în modul de a-și păstra lucrurile, în muncă, în felul de viață, în gândire). ♦ (Despre manifestările omului) Care arată lipsă de ordine. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; care se află în neorânduială. – Din fr. désordonné.

dezordonat (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZORDONÁT, -Ă adj. 1. Neglijent, neordonat (în muncă, în comportare, în îmbrăcăminte etc.). 2. În neorânduială, în dezordine. [Cf. fr. désordonné].

dezordonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZORDONÁT, -Ă adj. 1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.). 2. (despre lucruri; și adv.) în dezordine, în neorânduială. (< fr. désordonné)

dezordonat (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dezordonát, -ă adj. (fr. désordonné. V. subordonat). Fără ordine, fără regulă fără frîŭ: om dezordonat, purtare dezordonată. Adv. În mod dezordonat.

dezordonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezordonát (de-zor-/dez-or-) adj. m., pl. dezordonáți; f. dezordonátă, pl. dezordonáte

dezordonat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezordonat a. dat dezordinii: om dezordonat.

dezordonat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZORDONÁT, -Ă, dezordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (în îmbrăcăminte, în muncă, în felul de viață etc.). ♦ (Despre manifestările omului) Care arată lipsă de ordine. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; care se află în neorânduială. — Din fr. désordonné.