dezobișnui - explicat in DEX

dezobișnui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer).

dezobișnui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezobișnuí (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiésc, imperf. 3 sg. dezobișnuiá; conj. prez. 3 să dezobișnuiáscă

dezobișnui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța. — Pref. dez- + obișnui (după fr. déshabituer).