dezobișnui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. –
Dez- + obișnui (după
fr. déshabituer).