deznora (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)deznorá, pers. 3 sg.
deznoreáză, vb. I refl. (reg., înv.) a se risipi norii; a se însenina.
deznora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deznorá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
deznoreáză