deznodat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZNODÁT, -Ă, deznodați, -te, adj. 1. (Despre noduri, ațe, sfori etc.) Dezlegat, desfăcut.
2. Fig. (
Fam.; despre corpul omului sau despre oameni) Înalt și slab; deșirat.
3. Fig. (Despre gânduri, imagini, stil etc.) Lipsit de concizie, fără șir; dezlânat. –
V. deznoda.deznodat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZNODÁT, -Ă, deznodați, -te, adj. 1. (Despre noduri, ațe, sfori etc.) Dezlegat, desfăcut.
2. Fig. (
Fam.; despre corpul omului sau despre oameni) Înalt și slab; deșirat.
3. Fig. (Despre gânduri, imagini, stil etc.) Lipsit de concizie, fără șir; dezlânat. —
V. deznoda.