deznoda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZNODÁ, deznód, vb. I.
Tranz. 1. A face să nu mai fie înnodat, a desface un nod, o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau,
p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊
Expr. A deznoda punga (sau
băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦
Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict.
2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. –
Dez- + [în]
noda.deznoda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deznodá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deznoádădeznoda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZNODÁ, deznód, vb. I.
Tranz. 1. A desface un nod ori o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau,
p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊
Expr. A deznoda punga (sau
băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦
Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict.
2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. —
Pref. dez- + [în]
noda.