deznădejde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZNĂDÉJDE, (rar)
deznădejdi, s. f. Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare. –
Dez- +
nădejde.