deznădăjdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. –
Dez- +
nădăjdui.