dezmoșteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV.
Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦
Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. –
Dez- + moșteni (după
fr. déshériter).