dezmorțire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEZMORȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) dezmorți; dezmorțeală; dezghețare; fig. reînviere. – V. dezmorți.
dezmorțire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dezmorțíre s. f., g.-d. art. dezmorțírii
dezmorțire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEZMORȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) dezmorți; dezmorțeală; dezghețare; fig. reînviere. — V. dezmorți.