dezmoșteni - explicat in DEX

dezmoșteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după fr. déshériter).

dezmoșteni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezmoștení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenésc, imperf. 3 sg. dezmoșteneá; conj. prez. 3 să dezmoșteneáscă

dezmoșteni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. — Pref. dez- + moșteni (după fr. déshériter).