dezmiriștitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMIRIȘTITÓR, dezmiriștitoare, s. n. Mașină agricolă folosită la dezmiriștire. –
Dezmiriști +
suf. -tor.dezmiriștitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmiriștitór s. n.,
pl. dezmiriștitoáredezmiriștitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMIRIȘTITÓR, dezmiriștitoare, s. n. Mașină agricolă folosită la dezmiriștire. —
Dezmiriști +
suf. -tor.